CHINA A REPURTAT
                        PRIMA VICTORIE ÎMPOTRIVA VIRUSULUI SARS

Ni Yanshuo

În sfârşit, putem să ne scoatem măştile! La 24 iunie 2002, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a scos oraşul Beijing de pe lista oraşelor cu interdicţie de călătorie şi de pe lista neagră a zonelor în care exista pericolul infectării cu virusul SARS.
„Operaţiunea îndepărtarea măştilor“ a început. La 24 iunie 2003 locuitorii Beijingului au răsuflat uşuraţi şi au sărbătorit decizia OMS de a scoate oraşul de pe lista destinaţiilor cu interdicţie pentru călătorii, precum şi de pe lista zonelor epidemice în care se putea contracta sindromul respirator sever acut (SARS).
Domnul Shigeru Omi, director al OMS pentru zona Pacificului de vest, a anunţat la Conferinţa de presă organizată de OMS împreună cu Ministerul Sănătăţii din China, că OMS a scos oraşul Beijing de pe lista zonelor infectate cu SARS şi a ridicat restricţiile de călătorie. Această dubl㠄ridicare de restricţii“ a intrat în vigoare imediat.
Domnul Omi a anunţat, de asemenea, că oraşul Beijing nu mai figurează nici pe lista oraşelor în care au avut loc recent îmbolnăviri cu virusul care provoacă SARS, deoarece OMS a ajuns la concluzia că la Beijing lanţul transmiterii de la om la om a fost întrerupt.
A fost o decizie îndelung aşteptată după intrarea în carantină a ultimului pacient infectat cu virus SARS, la 29 mai 2003. „Acest lucru l-am aşteptat, dar îmi depăşeşte totuşi aşteptările“, a afirmat domnul Xie Ximing, inginer pensionar care trăieşte în suburbia Lugouqiao, „după ce epidemia a fost stăvilită, mi-am reluat legăturile obişnuite cu prietenii. Dar am dorit şi confirmarea din partea OMS care are autoritate în domeniu. Ceea ce îmi depăşeşte aşteptările este faptul că vestea a venit atât de curând“.
Sectorul turismului şi-a reluat activitatea. La 20 iunie, Administraţia Naţională pentru Turism a dat publicităţii o notificare prin care stabileşte un nivel de calitate foarte ridicat şi standardizat al serviciilor ca metodă de bază în stimularea industriei turismului după epidemia SARS. Multe agenţii de turism au făcut pregătiri deosebite pentru a asigura servicii mai bune şi îşi doresc să reînceapă activitatea pornind de la noi standarde.
Domnul Chang Yusheng, director adjunct al companiei de consiliere şi dezvoltare China International Travel Service (CITS), a arătat că în ceea ce îl priveşte este încrezător în perspectivele viitoare de dezvoltare a turismului în China. Domnia sa a arătat pentru Beijing Review că compania a luat toate măsurile pentru atragerea turiştilor, între care îmbunătăţirea calităţii serviciilor, intensificarea activităţii de marketing, împreună cu  reducerea preţurilor.
„Ne-am reluat activitatea la începutul lunii iunie. Toţi clienţii noştri, din ţară şi din străinătate au păstrat legătura cu noi şi suntem pe deplin încrezători că ne vom recâştiga piaţa“, a spus domnul Chang.
„Activitatea turistică va fi reluată la Beijing treptat, după încetarea epidemiei. Mai întâi vor fi reluate excursiile pe distanţe mici, iar costurile acestora vor fi pe măsura păturilor celor mai largi ale populaţiei“, a afirmat domnul Wen Ziji, director adjunct al Oficiului de Turism din Beijing.
Şi pentru restaurantele din Beijing, decizia OMS de a şterge oraşul de pe lista zonelor posibil infectate cu SARS este o veste bună. După câteva luni de stagnare a afacerilor, industria alimentară este pregătită să revină în forţă. Mulţi proprietari de restaurante zâmbesc din nou văzând mesele din localul lor iarăşi pline.
În ziua de 24 iunie 2003, la ora 3 după-amiaza, întreg personalul din sediul central al Grupului Quanjude din Beijing, un lanţ de restaurante care oferă preparate de raţă, s-a strâns în faţa televizoarelor pentru a urmări în direct conferinţa de presă televizată a OMS. Noi am făcut toate pregătirile în aşteptarea turiştilor, atât din ţară, cât şi din străinătate. Cu siguranţă, conferinţa de presă ne va aduce veşti bune. Săptămâna noastră de aur va începe în curând, a afirmat dl. Xing Ying, director general al grupului.
La Beijing, în fiecare raion de magazin au fost afişate postere pentru a-i convinge pe clienţi să nu se mai reţină de la cumpărături, cum au făcut-o de atâtea ori până acum. Marile magazine au organizat activităţi de promovare pentru a sărbători dublul eveniment. Comitetul comerţului din Beijing a precizat că vor fi organizate şi alte acţiuni de promovare în care vor fi implicate peste o mie de magazine super-market, în scopul intensificării activităţii comerciale a oraşului.
Cu toate acestea, oficialităţile oraşului afirmă că vor continua să fie vigilente în ceea ce priveşte epidemia SARS şi vor lua măsurile necesare pentru controlul situaţiei, chiar dacă epidemia a încetat. „Nu vom învinge complet epidemia până când nu vom cunoaşte tot ce trebuie să ştim despre virus“, a arătat dl. Gao Qiang, viceministru al ministerului sănătăţii. Dl. Gao a mai afirmat că succesul repurtat de oraşul Beijing a însemnat numai primul pas spre victorie şi nu victoria finală.
Conducerea municipală din Beijing a emis un decret în care recomandă locuitorilor oraşului să continue activitatea de prevenire a îmbolnăvirilor cu virusul SARS, chiar dacă OMS a renunţat la restricţii. Potrivit decretului, toate clinicile care izolează pacienţii cu febră ridicată, trebuie să rămână operaţionale, iar toţi cei care prezintă simptome similare contaminării cu SARS trebuie puşi sub supraveghere medicală timp de două săptămâni. Mai mult decât atât, toate măsurile existente pentru prevenire, cum sunt cele pentru studenţi, emigranţi şi turişti, vor fi menţinute cu stricteţe.
„Nu vom precupeţi nici un efort pentru a preveni reapariţia virusului SARS“, a precizat dl. Wu Yi, vicepremier şi, totodată, ministrul sănătăţii. Dl. Wu a promis că guvernul va considera ca primă prioritate consolidarea sectorului de sănătate publică, prevenirea îmbolnăvirilor şi sistemul de control odată cu îmbunătăţirea mecanismului de răspuns pentru cazurile de urgenţă în domeniul sănătăţii publice.
China este pregătită să aloce şi mai multe fonduri în următoarele şase luni pentru reabilitarea infrastructurii pentru sănătate publică şi pentru sistemul de avertizare şi control, a arătat dl. Jin Renqing, ministrul finanţelor din China, precizând că o mare parte a banilor va fi destinată vastei zone rurale a ţării.
SARS şi-a făcut apariţia mai întâi în provincia Guandong şi apoi s-a răspândit cu repeziciune în alte zone, inclusiv în Beijing, Shanxi şi Mongolia Interioară. Experţii sunt de părere că răspândirea rapidă a virusului se datorează în parte sistemului inadecvat al Chinei de prevenire şi control, precum şi lipsei de cunoştinţe despre misteriosul virus care produce boala. Dezvoltarea economică a Chinei a fost serios afectată de apariţia şi răspândirea SARS.
Sectorul serviciilor a raportat pierderi economice uriaşe în luna mai. Potrivit unui studiu efectuat în 20 de provincii, municipalităţi şi regiuni autonome, profiturile raportate de serviciile legate de lumea afacerilor au fost mai mici cu două treimi în comparaţie cu cele din perioada corespunzătoare a anului 2002.
Industria turismului a fost cel mai mult afectată de SARS pentru că cele mai multe agenţii de turism nu au mai avut clienţi după ce a izbucnit epidemia.
„În sfârşit, am scăpat“, a mărturisit dl. Chang Yusheng, director adjunct al CITS revistei BeijingReview  la aflarea veştii că OMS a scos oraşul Beijing de pe lista zonelor cu pericol de îmbolnăvire cu SARS şi a restricţiilor de călătorie şi a oftat uşurat.
Compania dlui Chang şi-a suspendat activitatea în luna aprilie. „Mai bine de două luni, personalul nu avea altceva de făcut decât să stea în birourile pustii fără să facă nimic“, a precizat dl. Chang. Numai serviciul de contabilitate lucra neobosit, înapoind clienţilor banii deja daţi pentru călătoriile ulterior anulate.
Aproape toate companiile de turism din ţară s-au confruntat cu aceeaşi situaţie, luptând să supravieţuiască timp de peste trei luni. După izbucnirea epidemiei cu virusul SARS, 109 ţări şi regiuni nu au mai trimis turişti în China. În acelaşi timp, pentru a evita răspândirea SARS în toată ţara, guvernul a hotărât să scurteze sărbătorirea zilei de 1 Mai, de la şapte la cinci zile.
În lunile aprilie şi mai s-au înregistrat cele mai serioase pierderi în industria turismului. Numărul turiştilor în China, în luna aprilie, a fost de 5,65 milioane, cu 30% mai puţin decât în anul precedent. Profiturile provenind din schimbul valutar realizat prin turism au fost de 900 milioane dolari, cu 49% mai puţin. În luna mai, s-a înregistrat cea mai drastică scădere, numărul turiştilor intraţi în China fiind de numai 18.000, cu 93,9% mai puţin în comparaţie cu anii trecuţi.
Epidemia a avut un impact drastic şi asupra vânzătorilor care desfac mărfurile cu amănuntul. În timpul sărbătorilor de 1 Mai cunoscute sub numele de „Săptămâna de Aur“, profiturile din vânzările tuturor magazinelor de pe strada Wangfujing Dajie au fost de numai 10% din cifra de afaceri realizată în anii precedenţi.
Multe spitale au devenit cauza îmbolnăvirilor pe care încercau să le trateze. Pentru că lipseau cunoştinţele de bază despre virusul SARS, în stadiile incipiente, unele spitale nu considerau situaţia foarte gravă, iar boala s-a răspândit în rândul pacienţilor, asistentelor şi medicilor. La Spitalul Universitar Beijing, carantina s-a instituit la 24 aprilie, după ce au apărut noi cazuri de infectare chiar în spital. Spitalul a fost redeschis la 9 iunie. În cele 46 de zile, spitalul a fost rupt de lumea din afară şi a înregistrat pierderi de 90 milioane yuani. Numărul pacienţilor internaţi în alte spitale a scăzut, de asemenea, cu 80% în aprilie şi mai.
SARS a avut însă un efect minor asupra comerţului exterior al Chinei, care şi-a menţinut tendinţa de creştere în cursul lunii mai. Statisticile întocmite de serviciul vamal demonstrează că comerţul exterior în luna mai s-a ridicat la 65,45 miliarde dolari, reprezentând o creştere în fiecare an de 39%. Valoarea exporturilor a fost de 33,84 miliarde dolari, cu 37,3% mai mult, iar importurile au totalizat 3l,61 miliarde dolari, respectiv o creştere de 40,91%, excedentul balanţei comerciale fiind de 2,23 miliarde dolari. La Beijing, zona cea mai afectată de epidemie din China continentală, s-a înregistrat o creştere importantă a exporturilor, de 570 milioane dolari, însemnând o creştere de 68,9%.
Chiar şi în momentul în care SARS a atins punctul culminant, investiţiile străine au continuat să curgă către China. Potrivit unui studiu elaborat de Deitsche Bank pe un număr de 29 de companii, din primele 500 de companii multinaţionale, 88% dintre participanţi au afirmat că în China utilizarea reală a investiţiilor străine directe şi-a menţinut o creştere constantă în timpul epidemiei , deşi nivelul investiţiilor străine a fost afectat într-o oarecare măsură. În luna mai au fost înregistrate şi 977 noi întreprinderi cu capital străin în întreaga Chină, cu 11,41% mai mult, în comparaţie cu ultimii ani.
SARS a adus multe nenorociri, dar a avut şi unele urmări care au contribuit la îndreptarea unor situaţii nedorite. Pe plan naţional s-au făcut eforturi pentru protejarea mediului în timpul epidemiei SARS. La Beijing, amenda dată persoanelor care au scuipat în locuri publice s-a ridicat la 200 yuani şi s-au făcut eforturi deosebite pentru promovarea igienei publice.
SARS a contribuit, de asemenea, la reformarea unor instituţii. Răspândirea rapidă a epidemiei în primele luni se datorează în parte sistemului deficitar de prevenire şi control inadecvat. În cei peste 20 de ani care au trecut de când China a aplicat politica de reformă şi de deschidere către exterior, sistemul de sănătate publică, mai ales asistenţa de urgenţă a rămas în multe privinţe necorespunzătoare, lăsând calea deschisă unei maladii mortale. La 9 mai, guvernul Chinei a dat publicităţii o reglementare privind urgenţele pentru sănătatea publică şi a fost înfiinţat un organism care să acţioneze rapid în aceste cazuri.
În lupta împotriva epidemiei, guvernul central al Chinei a alocat suma de 1,3 miliarde yuani (162,5 milioane dolari) pentru crearea unui fond special în scopul prevenirii şi tratării SARS, iar guvernele locale au pus la dispoziţie peste 10 miliarde yuani pentru prevenirea îmbolnăvirilor, a precizat Agenţia de ştiri Xinhua.
În acelaşi timp, guvernul central a creat un fond special de 2 miliarde yuani 241,84 milioane dolari) pentru prevenirea şi tratamentul SARS, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de îngrijire a sănătăţii şi pentru sistemul de management în caz de epidemii, pentru finalizarea cercetărilor privind SARS şi pentru reabilitarea infrastructurii medicale.
Surse ale Agenţiei de ştiri Xinhua au arătat că în China s-au făcut progrese notabile în domeniul vaccinării, medicaţiei şi diagnosticării SARS. Au fost finalizate două tipuri de vaccinuri inactivate şi este în curs testarea acestora cu succes pe animale de laborator, a afirmat dl. Li Xueyongm viceministru al ştiinţei şi tehnologiei.
Dl. Li a mai precizat că terapia aplicată care îmbină medicina tradiţională chineză cu cea occidentală, s-a dovedit eficientă, adăugând că produsele şi echipamentele de bioprotecţie au fost deja realizate şi au contribuit efectiv la scăderea numărului de persoane infectate printre lucrătorii din domeniul sănătăţii.
În China continentală au fost contaminate cu virusul care produce SARS 5.326 de persoane şi s-au înregistrat 347 de decese înainte ca OMS să şteargă oraşul Beijing de pe lista zonelor în care există pericolul contaminării şi în care nu se recomandă efectuarea de călătorii.



LUCRĂRILE COMPLEXULUI
DE LA CELE TREI DEFILEE

Li Xiaorou

Lucrările Complexului de la Cele Trei Defilee, cel mai mare din istoria planetei, o construcţie gigantică a cărei realizare străbate două secole şi care va juca un rol esenţial în stăvilirea şi exploatarea Fluviului Yangtze - cel mai lung din China – reprezintă sub toate aspectele un proiect monumental. Centrala de aici va furniza energie electrică la un cost redus pentru zona din centrul şi estul Chinei, dezvoltată din punct de vedere economic, dar fără resurse energetice, renunţându-se astfel la obţinerea electricităţii prin arderea în fiecare an a 40-50 milioane tone de cărbune brut, aceasta fiind înlocuită cu o energie curată, obţinută dintr-o sursă care se regenerează.
La finalizarea lucrărilor, secţiunea Jingjiang, de pe cursul mediu al Fluviului Yangtze, ameninţată în fiecare deceniu de revărsarea apelor, va fi capabilă să reziste chiar şi celor mai devastatoare inundaţii.
Capacitatea de transport pe secţiunea Yichang – Chongqing, cu o lungime de 660 kilometri, va fi îmbunătăţită în mod considerabil, după încheierea lucrărilor, făcând posibilă navigaţia în amonte pentru nave de 10.000 de tone, spre Chongqing. Capacitatea anuală de transport fluvial se aşteaptă să crească de la 10 milioane de tone la 50 milioane de tone, reducându-se, totodată, costurile de transport cu 35-37%.
Realizarea acestui proiect ar putea avea drept efect o dezvoltare fără precedent a pescuitului în zona Lacului de Acumulare, precum şi a turismului şi va permite realizarea unui proiect de deviere a apelor de la sud la nord.
Există vreun lucru ce se poate reproşa acestui proiect? Din partea specialiştilor chinezi nu veţi auzi nici o obiecţie.

După 10 ani de la începerea lucrărilor, la 1 iunie 2003 barajul Celor Trei Defilee a început să funcţioneze şi a început acumularea apei în lac. La 10 iunie, nivelul apei atinsese 135 metri, cu cinci zile mai devreme de data stabilită iniţial.
După cum precizează domnul Cao Guangjing, director general de la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp., acest succes demonstrează că uriaşa investiţie îşi va arăta roadele mai curând decât fusese prevăzut.
„Între 2003 şi 2009, în fiecare an vor intra în funcţiune patru noi grupuri generatoare, realizându-se astfel profituri de 67 miliarde yuani“, a afirmat domnul Cao.
„Prin creşterea producţiei de energie electrică la care se adaugă înlăturarea pericolului inundaţiilor şi ameliorarea condiţiilor de navigaţie, se va dovedi pe deplin că proiectul de la Cele Trei Defilee aduce beneficii uriaşe“.
Proiectul Complexului de la Cele Trei Defilee a fost aprobat la cea de-a V-a sesiune a celei de-a VII-a Adunări Naţionale Populare din aprilie 1992. Lucrările au fost demarate în 1994 şi vor fi complet încheiate în 2009, investiţiile totale cifrându-se la 180 miliarde yuani.
Complexul de la Cele Trei Defilee este amplasat pe cursul mediu al râului Xilingxia, la răsărit de Cele Trei Defilee. Barajul a fost ridicat la Sandouping, în Yichang, provincia Hubei. La încheierea lucrărilor, Lacul de Acumulare, cu un nivel al apei de 175 metri, va avea un volum de 39,3 miliarde metri cubi, capacitatea de preluare a apei de inundaţie fiind de 22,15 miliarde metri cubi. Puterea instalată a centralelor va fi de 18,2 milioane kW, iar energia electrică furnizată anual va fi de 84,7 miliarde kW.
Ideea construirii unui baraj pe cursul superior al Fluviului Yangtze datează de un secol. Deşi au existat argumente puternice care s-au adus împotriva construirii lui, avantajele pe care le va oferi şi anume obţinerea de energie electrică, combaterea inundaţiilor şi ameliorarea condiţiilor de navigaţie au cântărit mai greu şi proiectul a fost în cele din urmă aprobat şi realizat.

Lumină pentru jumătate din China

În luna august 2003 primele două grupuri generatoare au intrat în funcţiune, iar alte două grupuri vor începe să producă din octombrie 2003. La sfârşitul anului 2003 energia generată va atinge 5,5 miliarde kW. Apoi, în fiecare din următorii 6 ani vor intra în funcţiune câte patru noi grupuri generatoare.
„Ca şi cum în fiecare an ar intra în funcţiune o nouă centrală electrică ca cea de la Gezhouba“, a apreciat un specialist de la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. Amplasată la 38 kilometri în aval de Barajul de la Cele Trei Defilee, centrala de la Gezhouba a fost până acum cea mai mare hidrocentrală de pe Yangtze, cu o capacitate anuală de 14,09 miliarde kW.
Atunci când toate cele 26 grupuri generatoare vor furniza energie, electricitatea realizată în fiecare an va totaliza 84,7 miliarde kW, echivalentul a zece centrale nucleare cum ar fi cea din golful Daya din sudul provinciei Guangdong sau a zece termocentrale care au o capacitate instalată de 2 milioane kW. Fiecare grup generator va produce anual 3,2 miliarde kW, suficient pentru alimentarea unui oraş cu o populaţie de 1 milion de locuitori. Pentru fiecare kW/oră se realizează un profit de 6 yuani, iar rezultatele economice sunt uriaşe.
De electricitatea obţinută de la acest obiectiv vor beneficia zone extinse ale Chinei. În acest an, vor primi pentru prima dată electricitate de la Cele Trei Defilee opt provincii şi municipii din estul şi centrul Chinei între care Shanghai, Zhejiang, Hubei, Hunan, Jiangsu, Anhui, Henan şi Jiangxi, care îşi vor acoperi astfel necesarul energetic. Începând de anul viitor vor primi energie de la Cele Trei Defilee principalele oraşe şi unităţi industriale, excepţie făcând provinciile Liaoning, Jilin, Heilongjiang şi Hainan, precum şi Regiunea Autonomă Xingjiang Uygur, Regiunea Autonomă Tibet şi Taiwanul.
Domnul Zhang Chaoran, inginer şef la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp., a afirmat că oraşul Shanghai, cel mai mare centru comercial al ţării, va fi primul care va beneficia de electricitatea furnizată de centralele de la Cele Trei Defilee. În primele patru luni ale acestui an, la Shanghai s-a înregistrat un consum record de 22 miliarde kW oră, cu 18% mai mult faţă de anii precedenţi. În această vară se aştepta ca vârful de sarcină să atingă 13,6 milioane kW, reprezentând o creştere cu 1,25 milioane faţă de anul anterior şi să rămână neacoperit un necesar de 1 milion kW. Energia electrică generată de centralele de la Cele Trei Defilee va contribui la rezolvarea acestor probleme.
Electricitatea obţinută la Cele Trei Defilee va fi la un preţ deosebit de competitiv. Un expert de la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. a afirmat că preţul la care va fi furnizată electricitatea produsă la acest obiectiv nu va depăşi preţul la care oferă energie centralele electrice din zonă. După un studiu atent şi calcule corespunzătoare, guvernul a stabilit preţul energiei electrice furnizate de centralele de la Cele Trei Defilee la 0,25 yuani kW/oră pentru acest moment, faţă de 0,29 yuani cât este media pe economie.
Se aşteaptă ca până în anul 2009 beneficiul acumulat prin generarea de energie în cadrul obiectivului de la Cele Trei Defilee să atingă 67 miliarde yuani, ceea ce va însemna amortizarea în proporţie de  o treime a investiţiei totale a proiectului.
Uriaşele beneficii realizate vor fi utilizate pentru a continua exploatarea potenţialului hidroenergetic de pe cursul superior al Fluviului Yangtze. China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. intenţionează să realizeze încă patru hidrocentrale gigantice de o capacitate şi mai mare la Wudongde, Baihetan, Xiluodu şi Xiangjiaba, toate pe cursul superior al Fluviului Yangtze. Puterea instalată totală a acestora va depăşi 38,5 milioane kW, de două ori mai mare decât a obiectivului de la Cele Trei Defilee.
În plus, proiectul de la Cele Trei Defilee este un obiectiv-cheie în cadrul transferului de energie dinspre vestul spre estul ţării, în curs de realizare de-a lungul Fluviului Yangtze. Specialiştii afirmă că după ce proiectul de la Cele Trei Defilee, precum şi alte hidrocentrale vor fi finalizate, lucrările pentru transferul de energie vor fi cele mai mari de acest fel din lume, iar întregul sistem va cuprinde cele mai dense linii de curent continuu.
La încheierea lucrărilor, obiectivul hidroenergetic va furniza electricitatea care s-ar obţine prin arderea a 50 milioane tone de cărbune brut, reducându-se considerabil astfel gazele de seră şi pericolul apariţiei ploilor acide. Specialiştii consideră de asemenea că economisirea resurselor şi energia realizată prin metode nepoluante vor juca un rol semnificativ în cadrul programului de continuare a industrializării ţării asigurând, totodată, şi protecţia mediului.

Lupta cu revărsarea apelor

Inundaţiile provocate de Fluviul Yangtze au constituit întotdeauna cea mai teribilă ameninţare pentru viaţa locuitorilor Chinei. Fluviul a produs 214 inundaţii de mari proporţii în cei peste 2000 de ani care au trecut de la instaurarea dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.) până în ultimele zile ale dinastiei Qing (1644 – 1911). În medie, la fiecare 10 ani, se produce o inundaţie majoră. În anul 1998, opt viituri diferite  produse pe cursul superior al Fluviului Yangtze, s-au adăugat apelor umflate ale fluviului pe cursul său mediu, provocând inundaţii catastrofale. În total, au fost distruse 1075 de diguri, au fost secerate 1562 vieţi omeneşti, iar 2,29 milioane de oameni au avut de suferit de pe urma dezastrului. În bătălia cu dezastrul au fost chemaţi să lupte 6,7 milioane de oameni.
Inundaţiile frecvente sunt urmarea faptului că în perioada în care apele cresc, volumul lor pe cursul superior al Fluviului Yangtze depăşeşte capacitatea de primire şi evacuare de pe cursul mediu şi inferior. Odată cu construirea Lacului de Acumulare de la Cele Trei Defilee, marele volum de ape de pe cursul superior va fi absorbit şi conservat efectiv în acest uriaş bazin.
Domnul Zheng Shouren, membru al Academiei Chineze de Inginerie a arătat că atunci când nivelul apelor în Lacul de la Cele Trei Defilee atinge 175 metri, volumul de apă este de 22,15 miliarde metri cubi. Acesta este şi volumul total al apelor de inundaţie în cele patru zone de deversare de-a lungul Fluviului Jingjiang de la cursul mediu al Fluviului Yangtze.
Potrivit specialiştilor, proiectul de la Cele Trei Defilee aduce economii care se ridică în anii fără inundaţii la 2,2 – 2,5 miliarde yuani şi poate evita pierderi de zeci de miliarde yuani în anii cu ploi abundente.
Pe de altă parte, aluviunile aduse de fluviu reprezintă altă cauză a producerii inundaţiilor pe cursul mediu al FluviuluiYangtze, precizează specialiştii. Domnul Nie Fangrong, specialist în acumularea apei, a precizat că în ultimele cinci decenii s-au depus pe malurile Fluviului Yangtze cinci miliarde metri cubi de aluviuni, aproape 100 de milioane în fiecare an. Se aşteaptă ca după ce apele se acumulează în Lacul de la Cele Trei Defilee, în el să se depoziteze şi un mare volum de aluviuni aduse  de pe cursul superior.
După încheierea lucrărilor de la Cele Trei Defilee, ca soluţie parţială în vederea rezolvării definitive a problemelor de această natură, China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. intenţionează să construiască un baraj pe năvalnicul Fluviu Jinshajiang, unul din cei mai importanţi afluenţi ai Fluviului Yangtze de pe cursul său superior.
Prin combaterea depunerii de aluviuni, precum şi prin realizarea programelor de împădurire şi de conservare a solului în zona cursului superior a Fluviului Yangtze va scădea volumul aluviunilor depuse în Lacul Dongtinghu pe cursul mediu al Fluviului.

Yangtze – Calea de Aur

Odată cu umplerea Lacului de Acumulare de la Cele Trei Defilee a fost deschisă în mod oficial ecluza pentru trecerea navelor. În acest fel, navigaţia pe Yangtze în amonte de baraj s-a îmbunătăţit în mod considerabil.
În trecut, o secţiune de 550 kilometri din cei 660 de cale fluvială care despart oraşul Yicheng de pe cursul mediu al fluviului până la Chongqing – oraş de pe cursul superior – era cunoscută ca fiind deosebit de periculoasă pentru navigaţie datorită bancurilor de nisip, stâncilor ascunse de ape şi vârtejurilor. Numai vasele de 1500 tone puteau străbate acest sector.
Studiile elaborate au demonstrat că atunci când nivelul apei în lacul de acumulare atinge 135 metri, adâncimea apei la Cele Trei Defilee va creşte cu 50-60 metri. Ca urmare, vârtejurile şi bancurile de nisip vor dispărea şi apele vor curge liniştite, se vor crea condiţii favorabile pentru dezvoltarea navigaţiei, costurile  de transport vor scădea şi va creşte siguranţa transportului fluvial.
După ce nivelul apei va creşte în continuare până la atingerea cotei de 175 metri în anul 2009, va fi posibil ca nave cu un deplasament de 10.000 tone să parcurgă în amonte drumul până la Chongqing. Volumul transportului fluvial va creşte în aceste condiţii de la 10 milioane tone, cât este în prezent, la 50 milioane tone, iar costul transportului va scădea cu 35–37%. Atunci, afirmă specialiştii, Yangtze îşi va merita renumele de „calea de aur“, pentru că va transforma avantajele resurselor existente în regiunea de vest a Chinei în forţă economică reală.

PROIECTUL DE LA CELE TREI DEFILEE – CRONOLOGIE

1919 - Dr. Sun Yat-sen, precursor al reformei democratice din China, propune construirea unui baraj la Cele Trei Defilee în vederea mai bunei exploatări a resurselor Fluviului Yangtze şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie.

1932 - O echipă de savanţi finanţată de guvernul chinez a efectuat primul studiu privind resursele hidroenergetice de la Cele Trei Defilee şi a elaborat două programe pentru construirea unor baraje la Gezhouba şi Huanglingmiao.

1953 - Preşedintele Mao Zedong a prezentat un proiect pentru realizarea unor lacuri de acumulare pe Fluviul Yangtze. El a dat, de asemenea, indicaţii privind construirea unui baraj la Cele Trei Defilee pentru prevenirea inundaţiilor.

1955 - În China a început o activitate fără precedent de planificare, prospectare, cercetare şi proiectare în vederea realizării Complexului de la Cele Trei Defilee. Au existat dezbateri aprinse privind fezabilitatea acestui proiect.

1970 - Guvernul Central al Chinei a hotărât să iniţieze proiectul construirii Barajului de la Gezhouba, ca parte a Complexului de la Cele Trei Defilee, în vederea  acoperirii necesarului de energie electrică a zonelor din centrul Chinei.

3 aprilie 1992 - Cea de-a V-a Sesiune Plenară a celei de-a VII-a Adunări Naţionale Populare a aprobat rezoluţia cu privire la deschiderea lucrărilor Complexului de la Cele Trei Defilee cu 1767 voturi pentru, 177 voturi împotrivă şi 664 abţineri. Consiliul de Stat este împuternicit să aducă la îndeplinire această rezoluţie într-o perioada de timp determinată.

Ianuarie 1993 - Se constituie Comitetul pentru Realizarea Complexului de la Cele Trei Defilee pentru a reprezenta Consiliul de Stat în luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor de importanţă vitală. Premierul Li Peng este numit preşedinte al acestui Comitet. Comitetul are în subordine trei organisme executive: Departamentul Administrativ, Departamentul de Strămutare şi organismul pentru construirea efectivă a obiectivului: China Yangtze Three Gorges Project Development Corp.

26 iulie 1993 - Comitetul de Construire a Complexului de la Cele Trei Defilee aprobă proiectul preliminar al Complexului, ceea ce constituie începutul perioadei de pregătire a lucrărilor de construcţie.

August 1993 - Comitetul de Stat dă publicităţii o serie de reglementări privind strămutarea populaţiei, adoptând pentru zona Celor Trei Defilee o politică de dezvoltare economică accelerată şi de creştere a nivelului de trai apopulaţiei strămutate din zona viitorului lac de acumulare.

14 decembrie 1994 - Premierul Li Peng a anunţat în mod oficial deschiderea lucrărilor de construire a Complexului de la Cele Trei Defilee.

1995 - Este iniţiat programul de strămutare a populaţiei.

8 noiembrie 1997 - Au fost încheiate  cu succes lucrările de zăgăzuire a apelor Fluviului Yangtze în vederea construirii Barajului de la Cele Trei Defilee.

26 octombrie 2002 - Se încheie lucrările pentru cel de-al doilea tronson de 1600 metri al Barajului de la Cele Trei Defilee, care a atins înălţimea de 185 metri.

1 iunie 2003 - Începe umplerea Lacului de Acumulare de la Cele Trei Defilee, iar zece zile mai târziu nivelul apelor a atins 135 metri.



PROGRAMUL DE STRĂMUTARE, GARANŢIE A UNEI VIEŢI MAI BUNE

Li Xiaorou

Realizarea Proiectului de la Cele Trei Defilee care urmează să fie finalizat în anul 2009, impune strămutarea unui număr impresionant de locuitori din zonă: 1,13 milioane. Până în prezent au fost deja strămutaţi 724.000 de locuitori, cei mai mulţi dintre aceştia stabilindu-se în apropiere, iar alţi 140.000 şi-au părăsit locurile natale şi s-au stabilit în alte 11 provincii şi mari oraşe, între care Shanghai sau provincia Jiangsu.
Acesta este de departe cel mai mare program de strămutare realizat vreodată în China. Din ţară şi din străinătate se aud voci critice care afirmă că nu este drept ca familiile să fie nevoite să-şi părăsească casele şi viaţa tradiţională pentru un proiect energetic, dar mulţi dintre cei strămutaţi consideră că noile lor case sunt mult mai bune decât cele pe care le-au părăsit.

Domnul Liu Anxing are 46 de ani şi şi-a părăsit casa aflată pe locul în care acum este Lacul de Acumulare de la Cele Trei Defilee şi s-a mutat într-una nouă. Domnul Liu şi familia sa au trăit într-un sat care se numea Taiping din provincia Hubei, cea mai apropiată localitate de viitorul baraj. Casa a fost acoperită de ape după ce la 1 iunie 2003 a început umplerea Lacului de Acumulare.
Nu este deloc greu să obţii un interviu de la domnul Liu. Numărul lui de telefon figurează în cartea de telefon împreună cu al altor persoane strămutate. De fapt, domnul Liu nu a avut înainte de strămutare telefon acasă.
„Datorită planului de strămutare, mi-am putut permite să cheltuiesc bani ca să-mi instalez telefon“, a precizat domnul Liu pentru Beijing Review.
Familia domnului Liu Anxing nu a plecat prea departe. Noua lor casă se află în localitatea Boshuwan, la 180 metri deasupra Lacului de Acumulare. În prezent, cei patru membri ai familiei ocupă o casă cu două nivele şi cu o suprafaţă de 240 metri pătraţi. În faţa casei se află o grădină înconjurată de viţă de vie.
„Am primit din partea guvernului în august 1995, suma de 29.000 yuani. Vechea mea casă era foarte mică, construită din lemn şi lut. În ea a locuit familia mea vreme de 50 de ani“, a precizat domnul Liu.
În martie 1995, oficialităţile locale au ţinut o şedinţă în vederea organizării acţiunii de strămutare a populaţiei din apropierea barajului. Ca răspuns la acţiunea de mobilizare a localnicilor ca toţi cei ce locuiesc în case situate cu 90 metri sub nivelul apei trebuie să fie strămutaţi înainte de decembrie 1996, domnul Liu a trecut la fapte şi peste 30 din vecinii săi i-au urmat exemplul şi s-au mutat înainte de data prevăzută.
După strămutare viaţa domnului Liu s-a schimbat aproape complet. Acum casa lui nu mai este din lut şi nu mai merge în fiecare zi la râu după apă; acum are apă curentă în casă. Mai mult, o şosea asfaltată trece prin faţa casei, iar telefonul şi antena satelit îi fac viaţa mai comodă şi mai plăcută.
În ziua în care a început acumularea apei în Lacul de la Cele Trei Defilee, domnul Liu a fost să-şi vadă vechea casă care acum era numai cu 30 de metri deasupra apelor. La întoarcere, a zărit pe drum un puiet de alun şi s-a hotărât să nu-l lase pradă apelor luându-l să-l replanteze în faţa noii sale case.
De pe colina din apropierea casei celei noi, domnul Liu poate vedea Barajul Celor Trei Defilee, precum şi Lacul care îi acoperă vechea casă, dar el spune că nu i se face dor de vechiul lui trai.
„Lucrările de la Cele Trei Defilee vor face ca navigaţia să se îmbunătăţescă şi ne vor da curent electric, deci strămutarea noastră este un lucru bun“, a spus domnul Liu.
Oficialităţile din partea guvernului au afirmat că strămutarea reprezintă pentru localnici un progres de zece ani în timp. La Wanzhou – oraşul Congqing şi în judeţele Wushan şi Yunyan, nivelul de trai al persoanelor strămutate s-a îmbunătăţit în mod apreciabil.
Mulţi dintre cei strămutaţi şi-au construit case noi din recompensele oferite de guvern şi din propriile economii, iar multe dintre familii au acces acum la reţeaua de transport rutier, la alimentarea cu apă, la reţeaua electrică şi la cea de comunicaţii. Studiul final privind cea de-a doua etapă a proiectului de strămutare efectuat din însărcinarea guvernului a demonstrat că în zona Lacului de Acumulare au fost conectate la reţeaua de trafic 162 noi zone rezidenţiale pentru populaţia strămutată, peste 70% din numărul familiilor strămutate au apă curentă, iar unele familii sunt acum conectate la reţeaua de gaze naturale şi nu mai trebuie să facă focul ca acum două-trei mii de ani.
Comparativ cu familiile care au preferat pentru strămutare zonele rurale, nivelul de trai al celor care au optat pentru oraşe s-a îmbunătăţit şi mai mult. Aceste familii locuiesc acum în cartiere rezidenţiale cu multă verdeaţă, au televiziune prin cablu şi gaze naturale.
În fiecare dimineaţă, la ora 6,20, doamna Huang Dejiu, care are 70 de ani, împreună cu soţul ei, merg să facă exerciţii fizice, de dans tradiţional, la răsărit de soare, în parcul dintr-un oraş din judeţul Yunyang, unde locuiesc după strămutare. Parcul nu este prea mare, dar oamenii se strâng aici să schimbe o vorbă, să facă exerciţii fizice, să cânte muzică uşoară şi să danseze. Aerul este curat, vecinii sunt oameni cumsecade, iar noul oraş este cu mult mai frumos decât cel pe care l-au părăsit la Cele Trei Defilee, ne spune doamna Huang.
Noua locuinţă a doamnei Huang are 95 metri pătraţi, este un apartament cu trei camere, cu frigider, televizor şi radio. Doamna Huang precizează că este încântată de condiţiile ei actuale de viaţă şi speră că lucrările de la Cele Trei Defilee să fie încheiate cât mai curând pentru ca şi alţi oameni care urmează să fie strămutaţi să se bucure de avantajele pe care le are ea acum.
Odată cu finalizarea giganticului complex hidroenergetic, 632 kilometri pătraţi de teren, două oraşe mari, 11 judeţe şi 116 localităţi vor fi acoperite de ape. Pe noul curs al Fluviului Yangtze vor fi construite însă alte noi oraşe pentru locuitorii care trebuie strămutaţi.
Proiectul de la Cele Trei Defilee care impune strămutarea a 1,13 milioane de locuitori din zonă este cel mai mare proiect de acest fel din lume.

Zona Celor Trei Defilee
are o nouă înfăţişare

Vastul program de strămutare a fost aplicat începând din anul 1993. Scopul său este de a asigura pe termen lung prosperitatea şi stabilitatea socială şi ca urmare, guvernul chinez a oferit celor strămutaţi compensaţii pentru casele pe care au fost nevoiţi să le abandoneze, precum şi pentru costurile pe care trebuie să le plătească în noile lor locuinţe pentru apă şi electricitate.
Datorită condiţiilor geologice deosebite, zona Celor Trei Defilee este una din cele 18 zone cele mai sărace din China, nedispunând de o infrastructură adecvată, întreaga zonă dezvoltându-se din punct de vedere economic într-un ritm lent. Izolaţi între munţi înalţi cu pante abrupte, agricultorii nu aveau decât petece de pământ arid pentru culturi. Pădurile au fost defrişate, iar sistemul ecologic a devenit fragil. Potrivit statisticilor, 62% din sol este erodat şi în fiecare an se produc 155 milioane tone de nisip din care 40 milioane tone este luat de Fluviul Yangtze.
De când a început aplicarea programelor de strămutare în anul 1993, transportul şi condiţiile de viaţă de la Cele Trei Defilee s-au îmbunătăţit în mare măsură, iar industria şi agricultura au fost restructurate. Agricultorii au început să hrănească mai bine animalele, iar producţia agrară a fost diversificată faţă de trecut, când se cultivau doar câteva specii. În multe judeţe, întreprinderile mici care poluau mediul au fost închise şi au fost dezvoltate ramurile industriale nepoluante.
La sfârşitul lunii martie 2003, erau deja strămutaţi în total 724.000 localnici. În 2002, produsul intern brut realizat în 21 de prefecturi şi judeţe din zona Celor Trei Defilee a fost aproape de trei ori mai mare faţă de anul 1993, iar pentru agricultori, venitul net pe cap de locuitor s-a dublat. S-a îmbunătăţit, de asemenea, în mod spectaculos viaţa locuitorilor oraşelor.
Un studiu efectuat la Chongqing pe un eşantion de populaţie, a demonstrat că venitul net pe cap de locuitor al agricultorilor de la Cele Trei Defilee a atins deja recordul de 2.339 yuani, cu 11% mai mult decât media în oraş. Locuitorii strămutaţi deţin în prezent un spaţiu de locuit de 41 metri pătraţi pentru fiecare persoană, cu 10 metri pătraţi mai mult decât media din oraş.
Strămutarea n-a decurs de la bun început în cele mai bune condiţii. Iniţial, statul i-a încurajat pe localnici să se mute în apropiere şi a răspândit un afiş în care erau înfăţişate casele noi, cu o şosea în faţă şi cu livezile în spatele caselor.
Totuşi, în unele judeţe a început să se construiască pe acest pământ desţelenit steril, pe pante cu o înclinaţie de 25 de grade. Au fost tăiaţi copaci şi s-au făcut semănături pe pante, iar ca urmare solul s-a erodat, constituind acum o ameninţare pentru mediu şi pentru viaţa celor strămutaţi.
În aceste condiţii, din anul 1999, guvernul central a început să încurajeze pe cei ce trebuiau să se strămute să-şi construiască case la Shanghai şi în provincia Shandong.
Viaţa multora din cei strămutaţi s-a schimbat complet, unii dintre ei plecând de la munte unde cultivau portocali şi cereale, iar după ce s-au stabilit la câmpie, au fost nevoiţi să cultive orez şi bumbac. Li Anchun trăieşte în prezent în oraşul Dafeng, provincia Jiangsu şi a primit 0,73 hectare de teren agricol. A cultivat bumbac, duzi, legume de seră şi şi-a plantat o livadă. Unii şi-au deschis bodegi, alţii restaurante sau firme de transport.
Pentru o mare parte a celor strămutaţi, noile condiţii de viaţă le-au adus avantaje în viaţa personală. Chen Hu trăieşte acum în oraşul Weifang din provincia Shangdong. La Cele Trei Defilee era un tânăr sărac şi necăsătorit. Trecuse de 30 de ani şi avea puţine speranţe de a se mai căsători. Dar după ce s-a mutat la Weifang într-o casă spaţioasă cu mobilă nouă şi televizor color, conducerea locală l-a ajutat să-şi găsească o soţie. „Dacă guvernul nu ar fi pus în practică politica sa de strămutare eu n-aş fi dus astăzi o viaţă fericită“, a afirmat domnul Chen.
Guvernul chinez a stabilit ca 10 provincii dezvoltate din punct de vedere economic şi oraşul Shanghai să primească persoane strămutate, alocând şi un fond special pentru strămutare. Guvernele locale au atribuit terenuri şi au construit cartiere de locuinţe pentru cei strămutaţi, pentru aceştia fiind asigurate condiţii speciale pentru îngrijirea medicală precum şi şcoli pentru copii.
Cu toate acestea, indiferent de locul în care trăiesc acum şi cât de bine trăiesc, mulţi dintre cei strămutaţi spun că nu vor putea uita niciodată locurile lor natale. Yi Meigui a părăsit satul Sanyicun pe care nu-l poate uita deşi trăieşte acum într-o casă nouă cu patru camere în oraşul Jingjiang, provincia Hubei. Familia sa are acum o casă mai mare, Yi şi-a deschis un mic magazin şi a crescut mai mult de zece porci. Acum adună recoltele mecanizat şi nu cu secera, dar, cu toate astea, îi este dor de cântecul luntraşilor şi de pânzele albe ale bărcilor care lunecau aproape de casa în care şi-a petrecut copilăria.
Yan Wenjun s-a mutat din Judeţul Zhongxian – Chongqing în oraşul Jingzhou, provincia Hubei; el spune c㠄Dorul de casă este ca un fel de bucurie. Cu cât îţi este mai dor de locurile natale, cu atât te simţi mai fericit când te întorci la ele“. Pe toţi cei care s-au strămutat îi încearcă dorul de casă şi oricât de bine vor trăi în viitor, ei nu vor putea uita niciodată locurile Celor Trei Defilee şi viaţa lor de acolo.



„CLUBUL ŢĂRILOR BOGATE“ CURTEAZĂ CHINA

Zan Jifang

Preşedintele chinez Hu Jintao a participat la conferinţa conducătorilor din nord şi sud, ale cărei lucrări s-au desfăşurat între 1 şi 2 iunie la Evian, în Franţa. Acest moment marchează sfârşitul perioadei de separare dintre Grupul celor Opt (G8)  şi China, un punct de cotitură în relaţiile Chinei cu clubul celor mai bogate ţări din lume.
Primul turneu internaţional al preşedintelui Hu a fost numit un turneu „istoric“. Între 1 şi 2 iunie, el a participat la întâlnirea neoficială a conducătorilor din nord şi sud, fiind prima dată când un şef de stat chinez a participat la convorbirile Grupului celor Opt. Toată lumea consideră că acesta este un moment de răscruce în politica diplomaţiei chineze şi a orientării spre Occident.
La această întâlnire, preşedintele Hu, împreună cu şefii celor 10 state dezvoltate şi Elveţia au discutat despre cooperare, dezvoltare, protecţia mediului înconjurător, sănătate publică şi alte subiecte de interes pentru conducătorii Grupului celor Opt.
În luarea sa de cuvânt, preşedintele chinez a făcut o serie de propuneri. Printre propunerile sale s-au numărat adoptarea unor măsuri concrete pentru relansarea economiei mondiale, pentru convieţuirea paşnică şi menţinerea diversităţii culturale, pentru o cooperare mai strânsă care să vizeze o nouă ordine economică şi un sprijin mai substanţial pentru cooperarea dintre nord şi sud.

Primul ministru francez, Jean-Pierre Raffarin, s-a deplasat la Beijing şi a înmânat personal scrisoarea de invitaţie preşedintelui Hu la sfârşitul lunii aprilie, atunci când epidemia de SARS făcea ravagii în capitala chineză. Preşedintele francez Jacques Chirac l-a întâmpinat personal pe domnul Hu, atunci când a sosit la Evian. Ceilalţi membri ai Grupului şi-au exprimat în diferite moduri aprecierea cu privire la participarea preşedintelui Hu la întâlnirea G8.
Întâlnirea neoficială i-a reunit pe Secretarul General ONU, Kofi Annan şi conducătorii Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi şi primul ministru grec, Costas Simitis, a cărui ţară deţine prin rotaţie preşedinţia Uniunii Europene, au participat, de asemenea, la această întâlnire.
Întâlnirea s-a desfăşurat într-un moment când economia mondială era marcată de recesiune. Multe ţări din Occident au fost afectate de această recesiune. Pentru a relansa economia este necesară o cooperare a tuturor ţărilor. Modul în care poate fi micşorată distanţa dintre nord şi sud şi stimularea dezvoltării ţărilor subdezvoltate este o problemă care va trebui rezolvată rapid pentru a asigura o dezvoltare susţinută în plan global şi pentru a eradica sursele conflictelor regionale şi a terorismului internaţional.
Statele Unite au lansat acţiunea militară împotriva Irakului fără să aibă acordul ONU şi înainte de a obţine suficiente dovezi că Irakul deţine arme de distrugere în masă. Acest fapt a provocat o scindare în cadrul comunităţii internaţionale. A venit momentul să se găsească o modalitate de a preveni evoluţia acestor scindări spre conflicte şi de a reduce impactul lor asupra economiei. Analiştii spun că dialogul dintre nord şi sud asupra relansării economiei a avut loc exact la momentul potrivit. Zhao Junjie, cercetător la Institutul de Studii Europene din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale a declarat pentru Beijing Review că întâlnirea de la Evian a fost o ocazie bună pentru China de a prezenta un model de cooperare nord-sud.
„Grupul celor Opt este un mecanism multinaţional eficient în coordonarea relaţiilor internaţionale şi este important pentru China să participe la acest mecanism pentru a-şi putea face cunoscute concepţiile sale asupra diplomaţiei şi asupra problemelor internaţionale importante. Este, de asemenea, important ca ţara noastră să-şi aducă în mod responsabil contribuţia în desfăşurarea problemelor internaţionale“, a spus Zhao.
Din Grupului celor Opt fac parte Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia – şapte state industrializate – şi Rusia, o mare putere. Grupul are o influenţă tot mai mare în domeniul politic, al siguranţei, în protecţia mediului înconjurător, ajutorarea ţărilor sărace şi altele. Pentru orice mare putere, este foarte important să aibă un cuvânt de spus în cadrul grupului.
China este singurul membru permanent al Consiliului de securitate al ONU care nu face parte din G8, dar a fost invitată să adere de mai multe ori. În timpul Războiului din Golf din 1991, fostul G7 şi-a exprimat printr-un comunicat opinia favorabilă cu privire la cooperarea Chinei în problema războiului.  Apoi, în anul 1997, membrii G7 au afirmat că apreciază foarte mult simţul de răspunderea de care a dat-dovadă China atunci când în Asia a avut loc criza financiară. Se pare că de atunci, chemările de aderare a Chinei la „clubul ţărilor bogate“ s-au repetat în mod constant. În 1999, an în care Germania a fost gazda întâlnirii la nivel înalt a G8, Cancelarul Gerhard Schroeder a invitat călduros China să ia parte la întâlnire şi şi-a exprimat în mod public speranţa că în viitor China va adera la acest grup. Înainte de întâlnirea din 2000 de la Okinawa, Japonia a invitat, de asemenea, China să participe la convorbirile G8. Mai mult decât atât, membrii G8 au prezentat Chinei rezumate ale întâlnirilor şi au cerut părerea sau comentariile conducătorilor chinezi. Este din ce în ce mai evident că membrii G8 au ajuns la un consens asupra întăririi legăturilor şi cooperării cu China.
Totuşi, din cauza statutului de ţară în curs de dezvoltare, China a declinat oferta de fiecare dată. Participarea preşedintelui Hu la discuţiile neoficiale înseamnă oare că autorităţile chineze şi-au schimbat părerea?
Zhang Qiyue, purtător de cuvânt al Ministerului de externe a repetat mereu: „China este încă o ţară în curs de dezvoltare“; acest lucru a mai clarificat lucrurile. Tao Wenzhao, director adjunct la Institutul de Studii Americane, din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, a spus c㠄nu este foarte probabil pentru China că va deveni membru al G8 în viitorul apropiat“.
Asta nu înseamnă însă că autorităţile chineze vor refuza orice legătură cu grupul ţărilor cele mai bogate. „G8 reprezintă pentru China o oportunitate de a participa la discuţii privind problemele internaţionale“, a spus Zhang Haibin, profesor la Şcoala de Studii Internaţionale, din cadrul Universităţii Peking.
Chiar dacă aceasta nu reprezintă singura sau cea mai importantă ocazie a Chinei de a avea un cuvânt de spus cu privire la problemele internaţionale, experţii susţin că G8 poate reprezenta o platformă pentru opiniile Chinei în calitate de mare putere responsabilă.
Sun Zhe, Profesor la Centrul de Studii Americane,din cadul Universităţii Fudan, a afirmat că pentru China ar fi necesar să renunţe la punctul de vedere tradiţional şi să se evolueze ca un membru al comunităţii internaţionale. „Este necesar pentru China să-şi stabilească un sistem de dialog permanent cu ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic“, a sugerat profesorul Sun.
Chu Shulong de la Institutul de Studii Strategice, Universitatea Tsinghua, a lăudat atitudinea activă adoptată de China în ultimii ani în vederea unei diplomaţii orientate multilateral şi a spus că apropierea de G8 reprezintă încă una dintre măsurile diplomatice nou adoptate. Printre acestea se numără, de asemenea, şi iniţiative precum: Piaţa comună Euro-Asiatică, Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est plus China, Japonia şi Republica Korea (10+3) şi Organizaţia pentru Cooperare Shanghai (OCS).
Preşedintele Hu a sosit la Evian după ce a efectuat o vizită de stat în Rusia, a participat la întâlnirea la nivel înalt a OCS de la Moscova şi la aniversarea a 300 de ani de la înfiinţarea oraşului St. Petersburg. Aceste evenimente au arătat care este noua poziţie în materie de politică externă a preşedintelui chinez.
Timp de mulţi ani s-a spus că G8 îşi stabileşte programele numai în funcţie de cele câteva ţări foarte dezvoltate. Manifestaţii împotriva globalizării sunt organizate în fiecare an. Pentru a nu mai fi mereu ţinta criticilor, G8 a încercat să-şi schimbe poziţia şi sistemul de abordare a problemelor, astfel încât să joace un rol mai mare în rezolvarea crizelor internaţionale. De exemplu, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Evian, problemele discutate au acoperit un domeniu de interes mai larg. Prin comparaţie cu subiectele discutate de obicei, cum ar fi coordonarea economică şi politica fiscală, de data aceasta s-a acordat mare atenţie şi problemelor noi, precum securitatea internaţională şi dezvoltarea.
Pentru că doreşte să fie o instituţie „legitim㓠şi „reprezentativă“, G8 a încercat să ţină legătura şi să coopereze cu mai multe ţări. În acest context China a intrat în sfera de interes a G8. Astfel, China şi ţările G8 şi-au intensificat schimburile comerciale, dorinţa de cooperare economică fiind foarte puternică de ambele părţi. Pe de altă parte, China se situează pe locul şase din lume ca forţă economică şi influenţa acestei ţări în economia mondială este în continuă creştere. Ca membru permanent al Consiliului de securitate al ONU, China şi-a creat o imagine de ţară pe deplin responsabilă şi a devenit un factor cheie în luarea deciziilor privind problemele de interes global. Relaţiile tot mai strânse dintre China şi G8 vor face mai eficientă cooperarea dintre nord şi sud.
China acordă mare importanţă relaţiilor cu G8. Liu Guchang, adjunctul ministrului de externe, a insistat asupra faptului că ţara sa este în măsură să joace un rol activ în G8 atunci când este vorba de rezolvarea problemelor globale şi doreşte să menţină dialogul cu acest grup. „Politica noastră cu privire la G8 rămâne neschimbată“, a repetat domnul Liu.
Adjunctul ministrului a mai spus că în prezent comunitatea internaţională se confruntă adesea cu probleme, cum ar fi relansarea economică sau nesiguranţa cauzată de războaie sau de bolile contagioase. Diferenţa tot mai mare dintre ţările bogate şi cele sărace reprezintă, de asemenea, o problemă acută. El crede că dialogul dintre nord şi sud ţinut la Evian va avea un impact pozitiv asupra rezolvării problemelor internaţionale şi va adânci la cooperarea dintre ţări.
„Chiar dacă China s-a alăturat G8, acesta nu înseamnă că ţara noastră nu mai este o ţară în curs de dezvoltare“, a spus domnul Shi Yinhong, profesor la Şcoala de Studii Internaţionale, Universitatea Renmin, şi a continuat: „aspectul cel mai important este pe ce poziţie ne situăm şi pentru ce luptăm“.
Investiţiile directe din străinătate şi exportul sunt factori importanţi ai creşterii economice a Chinei. Ţările dezvoltate membre ale G8 reprezintă nu numai surse de capital străin, dar şi pieţe de desfacere pentru produsele de export ale Chinei. Experţii chinezi susţin că participarea preşedintelui Hu la dialogul cu ţările G8 serveşte interesul fundamental al Chinei. În perspectiva dezvoltării, obiectivul prioritar al diplomaţiei chineze este să-şi dezvolte relaţiile cu ţările dezvoltate şi să stabilească punctele comune de interes cu acestea.
În timpul acestei călătorii, preşedintele Hu a avut convorbiri bilaterale cu Preşedintele SUA George W. Bush, cu primul ministru japonez Junichiro Koizumi, cu preşedintele Franţei Jacques Chirac şi preşedintele rus Vladimir Putin şi a stabilit legături personale strânse cu aceste personalităţi ale vieţii politice internaţionale actuale.
Analiştii spun că participarea preşedintelui Hu la dialogul conducătorilor din nord şi sud are o mare importanţă simbolică. Această întâlnire constituie un punct de reper pentru viitoarea aderare a Chinei la acest grup.
China a reuşit cu succes să adopte sistemul economic internaţional atunci când a intrat în OMC. Conform statisticilor acestui organism, exportul Chinei în anul 2002 a atins 325,6 miliarde de dolari, adică cu 22% mai mult decât în anul precedent, depăşind astfel Marea Britanie şi devenind a cincea mare ţară exportatoare după Statele Unite, Germania, Japonia şi Franţa.
Datorită faptului că yuanul (RMB) nu este o valută convertibilă, influenţa Chinei în domeniul valutar şi asupra pieţei financiare este încă limitată. Experţii afirmă că în ceea ce priveşte contribuţia la structura şi calitatea creşterii economice mondiale, China mai trebuie încă să parcurgă câteva etape.


ORGANIZAŢIA PENTRU COOPERARE SHANGHAI UN MODEL DE COOPERARE ÎNTRE STATE

Statutul oficial al unei organizaţii devine un important mijloc de garantare a coeziunii şi viabilităţii ei.

Xu Tao

La 29 mai 2003, şefii de stat din ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Shanghai (OCS) s-au întâlnit în cea de a treia întrunire la vârf, programată la Moscova. Prilejul a demonstrat clar, aşa cum a subliniat preşedintele rus, Vladimir Putin, că întâlnirea la vârf din 2003 a marcat pentru prima dată faptul că OCS a devenit o organizaţie internaţională de cooperare „în adevăratul înţeles al cuvântului“.
Preşedintele chinez, Hu Jintao şi-a făcut debutul la summit-ul anual al OCS, care fiinţează din anul 1996. În timpul întâlnirii, preşedintele Hu, împreună cu ceilalţi şefi de state prezenţi: rus, uzbek, kirchiz, kazah şi tadjic, au avut un schimb de opinii asupra unor probleme regionale şi internaţionale, au dezbătut o serie de probleme privind adâncirea construcţiei instituţionale a OCS şi au semnat un set de documente relevante menite să conducă la promovarea dezvoltării acestui nou mecanism de cooperare.
La încheierea întâlnirii la vârf, cei şase şefi de stat au semnat o declaraţie care a sintetizat realizările întrunirii. Declaraţia confirmă legalitatea Cartei OCS, defineşte direcţia de dezvoltare şi principiile călăuzitoare ale Organizaţiei şi face cunoscută poziţia comună a participanţilor faţă de problemele majore internaţionale şi regionale, ca de exemplu, lupta împotriva terorismului. Declaraţia marchează momentul în care Organizaţia de Cooperare din continentul euro-asiatic a intrat în faza de dezvoltare continuă
Direcţia spre care se îndreaptă OCS reflectă perspectiva unei noi securităţi, prin stabilirea unor relaţii internaţionale de tip nou, bazate pe încredere şi avantaj reciproc, pe egalitate în drepturi şi cooperare. Cum practica în cooperare s-a dezvoltat din dialog şi negociere, s-a ajuns în timp şi la un mecanism de cooperare regională, care se bucură de o tot mai mare atenţie din partea comunităţii internaţionale.
Grupul celor Cinci de la Shanghai, predecesorul actualului OCS, a fost constituit pentru a da posibilitatea Chinei şi celorlalte patru foste republici sovietice: Rusia, Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan să continue înţelegerile dintre China şi fosta Uniune Sovietică în soluţionarea unor probleme istorice privind disputele de frontieră.
În scopul întăririi cooperării în rezolvarea unor probleme de criză de nivel regional şi internaţional, la cea de a şasea întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci, organizată la mijlocul lunii iunie 2001, la Shanghai, s-a decis înfiinţarea OCS, prin admiterea Uzbekistanului ca cel de al şaselea membru al organizaţiei. La nici trei luni de la această dată, la 11 septembrie, a avut loc atacul din Statele Unite, urmat de constituirea „alianţei internaţionale“, condusă de Statele Unite şi de operaţiunile militare din Afganistan, determinând schimbări considerabile în situaţia geo-politică din Asia Centrală, cu consecinţe evidente în activitatea OCS. Structura internă a Organizaţiei a devenit astfel o cale importantă de întărire a coeziunii şi de revigorare a activităţii acestui organism.
La întâlnirea la vârf din acest an, de la Moscova, cei şase şefi de stat au accentuat importanţa adâncirii caracterului oficial al organizaţiei şi au definit principiile directoare cu privire la dezvoltarea OCS. Ei au aprobat numirea ambasadorului Chinei în Rusia ca primul secretar general al OCS şi au acţionat astfel încât OCS să devină un organism oficial permanent încă înainte de 1 ianuarie 2004. În plus, în declaraţia dată publicităţii s-a subliniat în mod expres importanţa cooperării constructive cu alte naţiuni şi organizaţii, demonstrând voinţa OCS de a colabora cu ţările din zonă şi precizând poziţia Organizaţiei faţă de prezenţa Statelor Unite în regiune.
În acelaşi timp, odată cu agravarea situaţiei regionale complicate, terorismul, separatismul şi extremismul şi alte activităţi criminale trans-frontaliere, ca răspândirea drogurilor, proliferarea armelor şi imigraţia ilegală au devenit ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii în regiune şi impun sarcini majore pentru OCS. Războiul din Irak a agravat considerabil situaţia complicată din regiune. Organizaţiile religioase extremiste, cum sunt talibanii, mişcarea islamistă uzbecă, hizb-ut-tahrin, au început să-şi mobilizeze forţele în încercarea de a crea tulburări şi instabilitate regională. Imediat după izbucnirea războiului din Irak, preşedintele kirghiz, AckarAkayev a atras atenţia asupra riscului transformării războiului în factor destabilizator în Asia Centrală. El a sugerat că singura cale de evitare a unei crize ar putea fi stabilirea unei cooperări între OCS şi Tratatul de Securitate Colectivă al Commonwealth-ului statelor independente.
Astfel, la întâlnirea la vârf de la Moscova, cei şase şefi de state au reiterat urgentarea combaterii celor trei ameninţări: terorismul, separatismul şi extremismul. La îndemnul celor şase lideri, miniştrii apărării din OCS au semnat un memorandum privind manevrele militare comune programate pentru toamna acestui an, care vor reprezenta primul exerciţiu militar comun multi-naţional, după cel sino-chirghiz, care a avut loc în cursul anului trecut. Exerciţiul este menit să întărească capacitatea ţărilor din regiune de a combate terorismul. El marchează momentul în care cooperarea regională în domeniul securităţii se dezvoltă către pragmatism şi eficienţă.
În lupta dusă împotriva terorismului, OCS ia în calcul componenţa factorilor sociali şi încearcă eliminarea lui, pornind chiar de la sursa bazei lui sociale. În timpul întrunirii de la Moscova, cei şase au ajuns la un consens în privinţa eliminării sărăciei, şomajului, ignoranţei, a discriminării etnice, naţionale şi religioase, ca orientare a activităţii OCS, îmbinând, în acest fel, garantarea securităţii cu dezvoltarea economică.
Şefii de state din diferite ţări sunt tot mai conştienţi că dezvoltarea susţinută a diferitelor forme economice constituie condiţia fundamentală a asigurării stabilităţii regionale pe termen lung. Situaţia economică deosebită a regiunii euro-asiatice impune unirea eforturilor în vederea creării condiţiilor de care ar putea să profite toţi membrii OCS.
În prezent, alte câteva ţări au formulat cereri pentru aderarea la OCS şi şi-au exprimat interesul deosebit pentru această organizaţie. Cu toate acestea, plecând de la faptul că OCS urmează să fie în continuare consolidată şi dezvoltată şi că profilul şi activitatea sa nu sunt încă deplin constituite, nu este momentul pentru acceptarea unor noi membri, dar poate să invite alte ţări ca parteneri de cooperare sau observatori în unele din programele şi activităţile sale. Întrunirea de la Moscova a evidenţiat faptul că OCS va continua cooperarea eficientă în sferele largi ale politicii, securităţii, economiei şi comerţului, va milita pentru salvgardarea în comun a păcii regionale, a securităţii şi stabilităţii şi pentru întronarea unei noi politici internaţionale şi a unei ordini economice a democraţiei, dreptăţii şi legalităţii. OCS oferă un exemplu grăitor pentru înaintarea către o lume a păcii şi dezvoltării.

Cronologia Organizaţiei
de Cooperare Shanghai

26 aprilie, 1996
Şefii de state din China, Rusia, Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan s-au întrunit pentru prima dată la Shanghai, unde au semnat acordul asupra edificării încrederii în plan militar privind frontierele comune.

24 aprilie, 1997
Cea de a doua întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai a avut loc la Moscova, unde s-a semnat acordul privind reducerea reciprocă a forţelor armate din perimetrul graniţelor. Indată după aceea, a fost anunţată constituirea oficială a Grupului celor Cinci.

3 iulie, 1998
Cea de a treia întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai a avut loc la Alma-Ata, în Kazahstan, unde s-a căzut de acord că lupta împotriva separatismului şi extremismului reprezintă sarcina primordială a Grupului. Totodată, s-a hotărât întărirea cooperării pe termen lung în domeniile petrolului şi gazelor naturale, ale transportului feroviar, naval şi aerian

25 august, 1999
Cea de a patra întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai s-a desfăşurat la Bişkek, în Kirghistan, unde s-a decis combaterea terorismului internaţional şi a crimei organizate trans-frontaliere, inclusiv a traficului de arme şi răspândirea drogurilor, ca sarcină primordială a Grupului celor Cinci.

2 decembrie, 1999
Tot la Bişkek are loc întrunirea liderilor din departamentele cooperării şi coordonării în domeniul securităţii, care au hotărît înfiinţarea unui organism special de combatere a terorismului, în cadrul „Grupului Bişkek“, din subordinea Grupului celor Cinci de la Shanghai.

5 iulie, 2000
Cea de a cincea întrunire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai este convocată la Duşanbe, în Tadjikistan, unde Uzbekistanul participă ca observator, datorită creşterii manifestărilor de extremism religios din această ţară.

14-15 iunie, 2001
Şefii de stat din Grupul celor Cinci de la Shanghai se întrunesc din nou la Shanghai, în a şasea întâlnire la vârf, cu care prilej organismul pentru cooperare se lărgeşte, căpătând în importanţă şi devenind Organizaţia pentru Cooperare Shanghai (OCS), prin cooptarea Uzbekistanului, ca al şaselea membru al Grupului.

7 iunie, 2002
Al doilea summit al OCS are loc la St. Petersburg, unde se semnează Carta OCS, marcând un punct de cotitură către îndeplinirea obiectivului de dobândire a caracterului oficial al acestui organism internaţional de cooperare regională.



CHEIUL PORTULUI SHANGHAI UN TEREN FERTIL PENTRU ÎNTREPRINZĂTORII PRIVAŢI

Liao Fanbin

Pentru tot ce există în sfera economiei pot apărea perioade de avânt şi perioade de declin. Acest adevăr se verifică şi în cazul sectorului economic privat din Shanghai. În timp ce, în prezent, unele dintre cele mai puternice firme din ţară ar putea întâmpina dificultăţi în urma restrângerii împrumuturilor acordate de băncile centrale şi a intensificării controalelor financiare, conducerea municipalităţii Shanghai este demnă de toate laudele pentru că, în ultimii ani, a permis şi a încurajat dezvoltarea întreprinderilor private.
Recentele măsuri adoptate în mediul economic pot determina, lăsând la o parte declinul câtorva mari companii, accesul întreprinderilor private la un mediu legislativ mai sănătos şi la servicii mai bune din partea autorităţilor municipale.
Încă din anul 1998, conducerea municipală din Shanghai a elaborat o serie de măsuri menite să stimuleze dezvoltarea întreprinderilor private. Autorităţile din domeniul industriei şi comerţului, din cel al taxelor şi impozitelor şi al serviciilor vamale au conlucrat pentru a pune la dispoziţia firmelor private servicii de calitate.
Construcţiile edilitare, instituţiile de educaţie şi cele spitaliceşti s-au deschis treptat investiţiilor străine. Întreprinderile private şi companiile comerciale cu capital străin din Shanghai au fost primele de acest fel din ţară, iar întreprinzătorii din Shanghai s-au bucurat de mai multe împrumuturi bancare decât cele din oricare alt oraş din China.

Creşterea procentelor

Datele statistice publicate de Administraţia Industriei şi Comerţului din Shanghai evidenţiază faptul că în anul 2000, s-a atins o medie zilnică de înregistrare a 185 de noi firme private La sfârşitul anului, numărul lor total s-a ridicat la 225.000, reprezentând o creştere de 27,4% în comparaţie cu anul precedent, adică 52% din totalul întreprinderilor din Shanghai şi situându-se pe locul întâi pe ţară. La sfârşitul lunii februarie 2003, deci în numai două luni, numărul întreprinderilor private s-a ridicat la 236.700.
Economia privată a continuat să se dezvolte, iar puterea ei economică a crescut simţitor. În 2002, totalul capitalului înregistrat a fost de 272,6 miliarde yuani, cu o creştere de 46,4% faţă de anul precedent. Capitalul înregistrat ca medie pe unitatea comercială a fost de peste l,21 milioane yuani, crescând cu 14,9%. Au existat 4.148 de întreprinderi, fiecare cu un capital înregistrat de 10 milioane yuani sau chiar mai mult, iar 182 dintre ele au dispus de un capital înregistrat de 100 milioane yuani sau chiar mai mult, ceea ce înseamnă o creştere de 61% şi respectiv 85,7%, în comparaţie cu anul 2001. Compania pentru Dezvoltare Maosheng din Shanghai, cu un capital înregistrat de 1 miliard yuani, a bătut recordul pe scala întreprinderilor private.
În 2002, volumul producţiei şi vânzărilor din economia privată din Shanghai a totalizat 331,17 miliarde yuani, cu 20% mai mult faţă de anul precedent. Pe întregul an, taxa pe valoarea adăugată a fost de 59,7% miliarde yuani, cu 43,5% mai mult în comparaţie cu anul 2001 şi reprezentând 11,1% din produsul intern brut (PIB) al municipalităţii. Totalul vânzărilor cu amănuntul înregistrat de întreprinderile private, de companii individuale şi întreprinderile cu capital străin a depăşit 100 miliarde yuani, cu un cuantum al economiilor non-publice din totalul vânzărilor cu amănuntul care depăşeşte pentru prima dată 50%. În 2001, Compania Electrică Guomei din Shanghai, cu un volum al vânzărilor de 1,24 miliarde yuani, s-a situat pe locul 83, din primele 100 de întreprinderi din Shanghai, devenind prima întreprindere privată care intră în topul primelor 100 de întreprinderi din oraş.
Statisticile departamentului financiar din Shanghai arată că în 2002, peste 220.000 de întreprinderi private au plătit sub formă de taxe un total de 15,58 milioane yuani, o medie pe unitate de 70.000 yuani, reprezentând o creştere de 57,2% în comparaţie cu întreprinderile de stat. Procentul taxelor achitate de întreprinderile private din totalul taxelor încasate de municipalitate a crescut de la 9,1% în 2001, la 10,8% în 2002, înregistrând un spor de 1,7%.
Sectorul privat a devenit cel mai important sector de încadrare şi reîncadrare a forţei de muncă. Până la sfârşitul anului 2002, numărul angajaţilor din întreprinderile private a atins 2,51 milioane, adică cu 26,7% mai mult în comparaţie cu anul precedent. O treime din totalul personalului angajat din Shanghai lucrează în întreprinderi private.
Capitalul privat din alte provincii a reuşit să pătrundă în Shanghai. În anul 2002, aproximativ 75.093 întreprinderi private au decis să investească aici, reprezentând o treime din totalul investiţiilor din Shanghai. Capitalul lor înregistrat a fost de aproape 100 miliarde yuani, adică 40% din totalul întreprinderilor private din Shanghai.
Specialiştii prognozează că valoarea adăugată din economia privată din Shanghai ar putea să crească cu o rată medie anuală de 15%. În anul 2005, produsul intern brut creat de economiile private este prevăzut să reprezinte 20%, iar taxele către stat urmează să crească cu 30%, depăşind astfel 16 miliarde yuani.

Extinderea domeniilor de activitate

La sectoarele tradiţionale de servicii, întreprinderile private din Shanghai au reuşit să adauge piaţa construcţiilor publice, să pătrundă pe piaţa de intermedieri, de târguri şi expoziţii, turism, lucrări de infrastructură, agricultură ecologică, producţie de programe de film şi televiziune şi de lanţuri de magazine. Unele întreprinderi private au început să investească în proiecte-cheie de infrastructură şi în ramurile-cheie din industrie.
Întreprinderile private au investit foarte mult în mediul urban. Compania Junyao din Shanghai. deţine 18% din acţiunile Liniilor Chineze Aeriene de Est, relaţia Wuhan; Compania de Investiţii Fuxi din Shanghai a investit 3,21 miliarde yuani, cumpărând 99,35% din acţiunile secţiei Shanghai a liniei ferate expres Shanghai-Hangzhou, iar Compania de Investiţii Huasheng din Shanghai a investit 1 miliard yuani în construcţia unei baze logistice nord-vest, într-o zonă locală de dezvoltare.
Conducerea municipiului Shanghai încurajează şi sprijină dezvoltarea întreprinderilor private cu profil ştiinţific şi tehnic. În anul 2002, numărul întreprinderilor şi instituţiilor ştiinţifico-tehnice non-guvernamentale a depăşit 16.000, reprezentând 98% din totalul unităţilor cu acest profil existente în Shanghai, cu 312 dintre ele citate ca întreprinderi de tehnică înaltă, adică 17,9% din totalul întreprinderilor tehnice de grad înalt din oraş. Aceasta reprezintă o creştere de 58,4%, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2001.

Câştigarea drepturilor
pentru operaţii de export

Garantarea drepturilor egale în comerţul exterior pentru întreprinderile private sub diferite forme de proprietate a constituit una din sarcinile majore asumate de conducerea municipalităţii Shanghai, după aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului. Exportul firmelor private s-a sprijinit la început pe cooperarea cu companiile cu profil de comerţ exterior. În prezent, având în portofoliu dreptul de export, ele pot negocia direct cu partenerii străini. Prin eliminarea verigilor intermediare, au sporit în mod simţitor condiţiile favorabile pentru realizarea de profituri şi, totodată, pentru creşterea volumului exporturilor.
Dintre toate oraşele din China, Shanghai deţinea, până la sfârşitului anului 2002, cel mai mare număr de firme private de comerţ exterior. În ultimul an, un număr de 1.980 de companii private de comerţ exterior din oraş au realizat un volum total de export în valoare de 327 milioane dolari, de şapte ori mai mare în comparaţie cu anul 2001. În structura exporturilor, volumul comerţului general a întrecut cu mult volumul exporturilor de mărfuri prelucrate, reprezentând 85,71%. Exporturile s-au concentrat în principal pe mărfuri textile, îmbrăcăminte, produse electrice şi chimice.
Din ianuarie până în aprilie 2003, numărul întreprinderilor private de export a fost de 933, reprezentând 86,23% din totalul întreprinderilor de comerţ exterior înregistrate în perioada respectivă. Până la sfârşitul lunii aprilie, numărul întreprinderilor cu capital autohton, cu variate drepturi de export a fost de 4.835, din care numărul întreprinderilor private a fost de 2.913, reprezentând 60,3% din totalul întreprinderilor cu acest profil din oraş.
O conferinţă de lucru desfăşurată recent, care a luat în dezbatere comerţul exterior a apreciat că în 2003, exportul realizat de companiile private ar putea atinge în valoare 500 milioane dolari.

Câştigarea recunoaşterii şi credibilităţii

Modul de funcţionare a întreprinderilor private din Shanghai a fost permanent supus unor reguli comune. Cea mai mare parte a companiilor întreprind afaceri într-o manieră corectă şi în conformitate cu legile în vigoare. În 2002, un total de 3.567 de firme n-au mai fost obligate să obţină acceptarea anuală, reprezentând 37% din numărul total al întreprinderilor din oraş. În plus, 470 de întreprinderi private, adică 21,2% din numărul lor total, au fost citate ca „parteneri de încredere“.
Întreprinderile private sunt implicate în iniţiative de asistenţă socială, suma donată în acest scop în anul 2002, ridicându-se la peste 20 milioane yuani. Participarea lor a fost apreciată unanim de populaţie, ceea ce a determinat o creştere reală a statutului lor social. Cele care s-au remarcat prin generozitatea contribuţiei lor au fost răsplătite prin acordarea unor titluri de onoare, iar unele dintre ele au primit chiar un loc în rândul funcţiilor politice.
Guo Guanchang, preşedintele comitetului companiei Fuxing de tehnică înaltă a fost ales deputat în cea de a zecea Adunare Naţională Populară. Chen Rong, preşedintele Companiei Zhonglu, a fost ales vice-preşedintele celui de al XI-lea Comitet Executiv al Federaţiei de industrie şi comerţ din Shanghai. Alţi oameni de afaceri figurează ca membri în consiliile municipale şi orăşeneşti, ai camerelor de comerţ locale sau chiar în Comitetul Municipal al Conferinţei Consultative Politice Cu toate acestea, economiştii pretind că firmele private încă nu se bucură de un tratament egal în comparaţie cu cele de stat sau cu cele cu capital străin, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă, utilizarea informaţiei, sprijinul politic şi financiar şi garantarea proprietăţii. Mediul lor de dezvoltare în viitor urmează să fie în continuare îmbunătăţit.


CAPITALUL PRIVAT ÎN PROIECTE DE UTILITATE PUBLICĂ

Zhang Xia

În luna iunie, 2003, în Golful Hangzhou, au început lucrările de construcţie a celui mai lung pod maritim (36 kilometri), fiind cel mai mare obiectiv de infrastructură realizat vreodată în China.
Golful Hangzhou se află în provincia Zhejiang, din estul Chinei. Dar, ceea ce conferă un caracter de unicitate acestui obiectiv nu este nici concepţia sa, nici investiţia uriaşă pe care o reprezintă, respectiv 11,8 miliarde yuani, echivalentul a peste 1,4 miliarde dolari, ci faptul că acest obiectiv va fi finanţat în proporţie de 50% de un consorţiu alcătuit din cinci societăţi de investiţii care, la rândul lor, reprezintă asocierea a 17 societăţi cu capital privat.
Finanţarea de către societăţi private a unor proiecte de infrastructură de utilitate publică nu reprezintă un lucru nou în provincia Zhejiang, care este una din puţinele provincii chineze în care economia privată este foarte activă.
La Wenzhou, oraş situat pe coasta provinciei Zhejian, în ultimii cinci ani au fost realizate noi obiective de infrastructură, a căror valoare de investiţii se ridică la 13,7 miliarde yuani (1,65 miliarde dolari), din care 10 miliarde yuani, echivalentul a aproape 1,21 miliarde dolari, au fost asigurate de investitori privaţi.
În oraşul Shaoxing, tot în provincia Zhejiang, investitorii privaţi au finanţat construirea parcului central al oraşului, ca şi reţeaua urbană de alimentare cu apă.
În fapt, în anul 2002, investitorii privaţi au finanţat în total în provincia Zhejiang realizarea unor proiecte, în valoare de 231,6 miliarde yuani (aproximativ 29 miliarde dolari), reprezentând 67% din totalul fondurilor investite în această provincie.
Dar, asemenea investiţii nu s-au realizat numai în provincia Zhejiang. În luna ianuarie a anului în curs, Autoritatea pentru Aviaţia Civilă din China, şi-a dat acordul unui grup de societăţi cu capital privat să realizeze un proiect în valoare de 600 milioane yuani (aproximativ 72,29 milioane dolari), destinat aeroportului central din China.
În multe alte oraşe, grupuri de societăţi cu capital privat finanţează companii de transport sau construirea de parcuri.
Nu demult, infrastructura destinată economiei de stat şi facilităţile urbane erau încă între puţinele domenii în care investiţiile şi competiţia aveau uşile închise pentru economia privată. In prezent, monopolul de stat a fost înlăturat şi în acest sector s-a produs o afluenţă de capital privat, străin şi autohton.
Pe agenda Ministerului de construcţii, dezvoltarea infrastructurii urbane prin contribuţia pieţei complet libere este o problemă prioritară.
În luna august, conducerea ministerului a programat desfăşurarea unui simpozion la Beijing, la care au fost invitaţi să participe funcţionari de stat şi academicieni, pentru a dezbate strategiile care urmează să fie aplicate în domeniul industriei.
Infrastructura urbană, respectiv alimentarea cu apă, energia electrică, şi gazele naturale, transportul public, spaţiile verzi, reţeaua de asistenţă medicală, ca şi colectarea deşeurilor menajere, este o problemă care priveşte viaţa de zi cu zi a fiecărui orăşean, iar guvernul abordează cu mari precauţii problema reformării sectoarelor de interes public.
Reformele economice aplicate în ultimele două decenii pe scară largă în întreaga ţară, în numeroase sectoare nu au atins aproape deloc infrastructura urbană. În cele mai multe oraşe, bugetele locale reprezintă singura sursă de investiţii în lucrări destinate acestui sector. Departamentele guvernamentale iau deciziile şi supraveghează aplicarea lor şi, în acelaşi timp, tot ele sunt însărcinate să realizeze efectiv lucrările de infrastructură.
În cadrul economiei planificate, salariaţii statului au salarii mici, iar guvernul le asigură case, asistenţa medicală şi alte facilităţi. Ocupându-se de un sistem slab remunerat, sectoarele de muncă din infrastructura urbană se bizuiau în principal pe subvenţii de la guvern şi nu pe costurile ce trebuiau plătite de utilizatorul public.
Începând din anii ’90, în acest domeniu a început aplicarea reformei, ca urmare, subvenţiile din partea guvernului au fost drastic reduse, iar pentru serviciile şi produsele realizate din fondurile statului, preţul a început să fie în conformitate cu costul lor real.
Totuşi, nu s-au produs schimbări în organizarea şi funcţionarea sistemului de infrastructură urbană, criticat ca fiind învechit şi neadaptat noii situaţii.
Pe plan internaţional, s-a constatat că în procesul de urbanizare în ţările în curs de dezvoltare, investiţiile în domeniul infrastructurii trebuie să fie între 3% şi 5% din PIB, iar în China aceste investiţii abia atingeau 2%.
Dacă investiţiile în infrastructura urbană ar fi fost de 3% din PIB, care a fost de 10 triliarde yuani (1,21 triliarde dolari) în anul 2002, atunci aceste investiţii ar fi fost de aproximativ 300 miliarde yuani (36,14 miliarde dolari). Se aşteaptă totuşi ca cifra să crească în mod treptat pe măsură ce se va trece la dezvoltarea susţinută a infrastructurii urbane.
Potrivit estimărilor făcute de Banca de Dezvoltare a Asiei, dacă în China procentul de tratare a apelor reziduale va creşte în anul 2005 la 45%, faţă de 38%, cât este în prezent, vor fi necesare investiţii de 20 miliarde dolari. Numai cu fonduri alocate de guvern, cu greu se poate realiza extinderea infrastructurii urbane.
Dl. Zhang Shuguang, cercetător la Institutul Economic UniRule din Beijing, a precizat că din totalul numărului de întreprinderi, cât şi al fondurilor alocate infrastructurii urbane, partea care revine sectorului privat, abia dacă atinge 10%.
Pe de altă parte, monopolul de stat conduce la o slabă eficienţă. În condiţii de monopol, nu există o medie a costului social care să fie luată ca reper în evaluarea costurilor unor proiecte şi servicii din sectorul public; costurile actuale din acest sector fiind singurele repere în deciziile de evaluare.
Cu un asemenea mecanism, povara costurilor mari cauzate de slaba eficienţă pot fi uşor acoperite din fondurile de stat şi publice, deci din contribuţia cetăţenilor.
În ultimii ani s-a manifestat o permanentă tendinţă de creştere a costurilor pentru lucrările de infrastructură urbană. Totuşi, la multe din acestea balanţa este în roşu, iar guvernul a fost nevoit să le acopere pierderile din veniturile sale. Împovărând considerabil bugetele, calitatea utilităţilor sau serviciilor publice este departe de a fi satisfăcătoare, iar aceste sectoare sunt permanent ţinta unor critici severe din partea tuturor.
Unele companii care furnizează gaze naturale, de exemplu, cer clienţilor lor să-şi cumpere o anumită marcă de sobă, care de obicei se dovedeşte scumpă şi de proastă calitate. Soluţia, asupra căreia toată lumea cade de acord, este de a face ca sistemul respectiv să fie privatizat, în acest fel sursele de finanţare s-ar înmulţi şi ar spori eficienţa managerială şi a activităţii.
Sectoarele de infrastructură urbană prezintă aceleaşi caracteristici In general, proiectele presupun investiţii mari, termenele de realizare sunt îndepărtate, iar profitul apare după o perioadă lungă de timp.
Specialiştii consideră infrastructura urbană ca un monopol natural, creat prin competiţie şi care nu se asemănă cu monopolul statului.
Autorităţile însărcinate cu construcţiile încurajează participarea capitalului privat străin sau autohton, cu scopul de apune capăt monopolului impus pe cale administrativă şi de a asigura servicii de bună calitate şi la costuri rezonabile.
În decembrie 2002, Ministerul Construcţiilor a dat instrucţiuni să se treacă urgent la accelerarea construcţiilor destinate infrastructurii urbane cu fonduri private.
„Este o piatră de hotar în cadrul reformei din domeniul infrastructurii urbane“, a afirmat Wang Ying, cercetător la centrul de comunicaţii al ministerului. Pentru prima dată, orientarea dată reformei este stabilită în mod clar într-un document emis de guvern.
În luna martie 2002, pentru prima dată fosta Comisie de Stat pentru Planificarea Dezvoltării a dat publicităţii instrucţiunile prin care sectoare cum sunt alimentarea cu gaze naturale, cu electricitate, apa şi tratarea apei, urmau să fie realizate cu ajutorul capitalului privat.
Potrivit Ministerului Construcţiilor, urmează să fie stabilit un sistem de acordare a licenţelor pentru construcţii în infrastructura urbană. In cadrul acestui sistem, departamentele conducerilor locale vor da publicităţii conţinutul şi condiţiile de participare pentru cei interesaţi, urmând ca după aceea să fie organizate licitaţiile.
„Sistemul de acordare de licenţe va pune la dispoziţia investitorilor din ţară şi străinătate o platformă de pornire,  care să asigure participarea cu şanse egale la competiţie“, a afirmat Dl. Li.
Departamentele de construcţii de la toate nivelele vor supune controlului calitatea execuţiei lucrărilor şi a serviciilor publice, va standardiza activitatea întreprinderilor pe piaţă şi va garanta îndeplinirea de către întreprinderi a obligaţiilor înscrise în contract, a adăugat el.
Chiar dacă activităţile sectoarelor de construcţii se vor încadra pieţei, ca bunuri şi servicii în interesul general, preţul lor nu va fi stabilit în întregime în funcţie de piaţă, cei care vor stabili preţurile fiind obligaţi să ţină seama de gradul de solvabilitate a populaţiei. In comparaţie cu sectoarele care intră direct în competiţie liberă, conducerea infrastructurii urbane, aflată sub un monopol natural va trebui să acorde o mai mare atenţie aspectului de eficienţă socială a proiectelor, a mai spus Li. Plecând de la această cerinţă, se are în vedere înfiinţarea unui sistem de consultare a opiniei publice, în funcţie de rezultatele căreia vor fi alocate fondurile pentru proiectele şi serviciile de utilitate publică.
Sectoarele de infrastructură urbană sunt preferate de investitorii privaţi. Deşi investiţiile pentru proiectele din acest sector sunt de obicei mari, profiturile sunt în general mulţumitoare, dacă ţinem seama de riscurile mai mici pe care le presupun investiţiile în acest sector. Date fiind nevoile cotidiene ale populaţiei, profiturile sunt scutite de fluctuaţiile pieţei, iar stabilitatea cererii asigură venituri economice serioase. Cifrele arată că în ultimul an şi jumătate, 30 de firme înregistrate în ţară au investit sau şi-au extins investiţiile în proiecte de infrastructură urbană.
În timp ce noile ramuri industriale, cum sunt telecomunicaţiile, au păşit pe un teren nesigur, sectoarele urbane de interes public şi-au menţinut o rată înaltă a recuperării fondurilor cheltuite. Investitorii străini au început şi ei să privească cu interes spre pieţele cu potenţial înalt economic.
Unele proiecte-pilot, cu participare de capital străin şi autohton au dat de pe acum rezultate bune din punct de vedere social şi economic. Au fost explorate câteva modalităţi de operare a capitalului privat în infrastructura urbană.
Transferul de activităţi în construcţii este o metodă larg răspândită, prin care investitorii în construcţii transferă dreptul de construcţie a unui obiectiv, pentru un interval de timp, iar la încetarea contractului, transferă proiectul înapoi către stat. Cea mai mare uzină din ţară de tratare a apelor reziduale din Shanghai se construieşte în această modalitate de transfer.
Alte metode care se bucură de popularitate includ investiţii mixte, fuzionare şi achiziţii şi PPP (parteneriat-public-privat). Linia nr. 5 de metrou din Beijing se realizează în această ultimă modalitate de lucru.
Specialiştii apreciază că, în mod cert, politica de orientare mai fermă către sectorul privat şi succesele deja înregistrate de regiunile care au păşit pe această cale, reprezintă garanţii că sectoarele de infrastructură urbană vor deveni mai atrăgătoare pentru investitorii privaţi.



CALEA FERATĂ QINGHAI-TIBET:
UN OBIECTIV DE INTERES MONDIAL

Atunci când lucrările la calea ferată Qinghai-Tibet vor fi încheiate, aceasta va face legătura între Xining, provincia Qinghai şi Lhasa, oraş din regiunea autonomă Tibet, parcurgând astfel o distanţă de 1956 de kilometri. Tronsonul de 814 kilometri care face legătura între Xining şi Golmud a fost construit şi dat în folosinţă în 1984. Construcţia tronsonului de 1142 de kilometri care face legătura între Golmud şi Lhasa, pentru care va trebui refăcută o porţiune de 32 de kilometri între Golmud şi Nanshankou şi construită o nouă porţiune de 1110 kilometri între Nanshankou şi Lhasa, a început pe 29 iunie 2001. Lucrările vor fi încheiate peste şase ani.

Calea ferată de pe platoul aflat
la cea mai mare altitudine din lume

Cel mai înalt punct al căii ferate - 5072 de metri deasupra nivelului mării - se află în locul în care calea ferată traversează lanţul muntos Tanggula. Acest punct este cu 255 de metri mai înalt decât 4817 metri deasupra nivelului mării, punct atins pe o cale ferată din Peru, cel mai înalt în prezent. Un tronson de 960 de kilometri traversează zone aflate la mai mult de 4000 de metri deasupra nivelului mării, iar o porţiune de 550 de kilometri este construită pe un sol permanent îngheţat. Alcătuirea terenului pe care-l traversează calea de fier este foarte diversă iar dezastrele naturale cum ar fi alunecările de teren şi cutremurele de pământ sunt destul de frecvente. Pentru construcţia acestei căi ferate presupune vor trebui depăşite multe obstacole şi vor trebui găsite soluţii la probleme complicate. Când va fi terminată, această cale ferată va marca un capitol nou în construcţia mondială a căilor ferate.
Construcţia avansează conform planului, adică în etape de la nord spre sud. În anul 2001, construcţia tronsonului Golmud-Wangkun a fost încheiată iar câteva secţiuni de probă au fost construite în zonele cu sol permanent îngheţat. Tronsonul construit pe sol îngheţat  din nordul munţilor Tanggula va fi terminat în acest an. Până în anul 2005, se va lucra din sudul munţilor Tanggula spre Amdo. La sfârşitul anului 2006, toată linia va fi terminată iar lucrările suplimentare vor fi încheiate la 1 iulie 2007.

Trei dificultăţi nemaiîntâlnite în domeniul construcţiei de căi ferate

Construcţia căii ferate Qinghai-Tibet presupune trei dificultăţi majore, dintre care prima o constituie solul permanent îngheţat din care este alcătuit platoul. Dat fiind faptul că acest fenomen se mai întâlneşte şi în Rusia, Statele Unite, Canada şi Suedia, lucrările de profil care s-au făcut în aceste ţări au constituit un punct de referinţă pentru constructorii căii ferate Qinghai-Tibet. Cea de-a doua problemă cu care se confruntă constructorii este echilibrul ecologic fragil al zonei. Platoul Qinghai-Tibet este zona din care izvorăsc cinci fluvii şi afluenţii lor: Fluviul Galben, Yangtse, Nujiang, Lancang şi Yarlung Zangbo. Această zonă este de asemenea locul natural în care trăiesc specii unice de animale, iar din cauza faptului că temperatura medie anuală este de –4 până la –6°C, orice dezastru care ar afecta stratul vegetal ar avea consecinţe greu de îndreptat. A treia problemă o constituie lipsa de oxigen. Pe platoul Qinghai-Tibet, procentul de oxigen în aer este de 50 până la 60% din cel care se înregistrează la nivelul mării. Până acum, în întreaga lume, nu sunt decât foarte puţine lucrări de asemenea amploare care să se situeze la o altitudine mai mare de 4500 metri deasupra nivelului mării.  

Devotamentul constructorilor
de căi ferate

Muncitorii au lucrat din greu pentru a construi „calea ferată pe platoul cel mai înalt din lume“, conform standardelor stabilite de Grupul naţional de conducere pentru construcţia căii ferate Qinghai-Tibet: „să începem bine şi să facem lucrări de cea mai înaltă calitate“. În aceşti ultimi doi ani, toate lucrările îndeplinite au fost conform normelor stabilite, iar mai mult de 90% dintre acestea au atins cote foarte bune.
După ani de cercetare şi explorări, oamenii de ştiinţă au depăşit dificultăţile şi au dus la bun sfârşit o serie de forări în aceşti ultimi doi ani. Ei au stabilit 39 de proiecte de cercetare legate de noile tehnologii şi noile materiale în cinci secţiuni de probă în sol permanent îngheţat.
În ceea ce priveşte finanţarea construcţiei căii ferate, o sumă neobişnuit de mare a fost alocată pentru protecţia mediului, adică 1,2 miliarde de yuani, un procent de 5% din investiţia totală. Pentru protecţia mediului s-a pus în aplicare un sistem de veto şi astfel au fost stabilite „Cinci Lucruri Interzise“, care se referă la locurile în care se fac lucrările. Au fost, de asemenea, semnate angajamente care privesc protecţia mediului înconjurător şi s-au înfiinţat organisme de control în acest domeniu. Toate acest măsuri constituie o noutate în istoria construcţiei de căi ferate din China.
În măsura posibilului, s-a recurs la forţa de muncă locală pentru  a construi această cale ferată având astfel în vedere creşterea veniturilor populaţiei locale. Unităţile de construcţie contribuie, de asemenea, la bunăstarea populaţiei din zonele prin care trece calea ferată. Aceste unităţi au construit poduri, şosele, canale de irigaţie, şi au făcut donaţii pentru departamente